“Răsfoind” prin bloguri, nu am găsit foarte multe astfel de „prime pagini”, poate că mulţi nici măcar nu acordă vreo importanţă unei astfel de prezentări, poate că sunt originali şi au decis să dea blogului lor o formă mai puţin clasică sau poate că mulţi nu au scris această pagină, pur şi simplu din lipsă de inspiraţie.După ce am rătăcit câteva zile pe nenumărate bloguri, am descoperit câte idei frumoase, câte lucruri noi şi interesante se pot citi în aceste publicaţii. Mi-am dat seama că există foarte mulţi tineri talentaţi şi sensibili, care ar merita să-şi găsească cumva o cale de afirmare. Dar poate că într-un viitor apropiat publicaţia web va ajunge să fie cea mai credibilă şi va promova lucruri cu adevărat interesante.Astfel, am realizat cât de plictisită sunt de reportajele de la televizor, de articolele din ziare, de emisiunile banale de la radio şi mai ales cât de mult timp pierd, lăsându-mă de multe ori conştient, „dusă de val”.
M-am plictisit să aud mereu aceleaşi lucruri, aceleaşi nume, aceleaşi probleme, aceleaşi scandaluri, aceleaşi vorbe goale, m-am plictisit să văd mereu aceleşi feţe, aceleaşi grimase, aceleaşi stiluri, aceleaşi ţigăneli, aceiaşi măscărici, aceleaşi reclame anoste.
Vreau altceva şi având în vedere că suntem în secolul 21, îmi permit să visez la apariţia unei noi modalităţi de transmitere a informaţiei, de prezentare a unei situaţii, de promovare a unei idei, îmi permit să visez la apariţia unei modalităţi de filtrare automată a valorii de non-valoare, a profundului de superficial, a raţionalului de nebunie, a sublimului de grotesc, a bunului simţ de obrăznicie, a utilului de inutil, ca astfel să-mi pot salva timpul… cea mai de preţ comoară, să-mi pot salva fiecare zi care mi-e dăruită de destin şi să nu o contaminez cu prostie, superficialitate sau ineficacitate.
Johann Wolfgang von Goethe spunea cândva: „Să nu laşi să treacă o zi fără să vezi, fără să auzi sau fără să citeşti ceva frumos.”
