Irvin D.Yalom – “Plânsul lui Nietzsche”

“Unii nu-şi pot sfărâma cătuşa proprie, totuşi şi-au eliberat prietenul.
Va trebui să arzi în propria ta flacără: cum să fii altul, dacă nu te vei preface în cenuşă mai întâi! Aşa grăit-a Zarathustra” .

Voltaire – Candid sau Optimismul

…”atunci când omul a fost pus în grădina raiului, a fost pus ut operaretur eum, ca să lucreze; asta dovedeşte că omul n/a fost creat ca să se odihnească.”

Clemens Brentano: Povestea despre viteazul Kasper şi despre frumoasa Annerl

“Plâng pentru taler, plâng pentru jalbă, plâng pentru toate. Dar n/are rost, căci pe pământ e totuşi cu mult cu mult mai bine decât o merităm noi, oamenii, şi lacrimile amare ca fierea sunt încă mult prea dulci.[...] Ce ar fi de viaţa noastră, dacă n/ar avea un sfârşit? Ce rost ar avea viaţa, dacă n/ar fi veşnică?”

Nicolae Iorga

“Pentru fiecare om e un drum către fericire: acela pe care e chemat să meargă. Cei mai mulţi nu/l găsesc niciodată. Cei cuminţi încearcă până la moarte. Cei mai proşti se trântesc la pământ şi plâng că sunt nenorociţi.”

Gerhard Richter

“Arta este cea mai înaltă formă de speranţă.”

Ricarda Huch

 

“Die blaue Blume ist aber das, was jeder sucht, ohne es selbst zu wissen, nenne man es nun Gott, Ewigkeit oder Liebe.”

Louise L. Hay

“Die Gedanken, die wir uns auswählen, sind die Werkzeuge, mit denen wir die Leinwand unseres Lebens bemalen.”

“Gândurile pe care ni le alegem sunt uneltele cu care ne pictăm tabloul vieţii.”

Liviu Rebreanu – Jar

“În realitate, omul, ca şi toate vietăţile pământului, a fost condamnat să trăiască singur, fiindcă existenţa nu e posibilă decât în singurătatea individuală. Omul e un univers închis cu legile-i proprii care-i comandă viaţa efemeră, tot atât de departe de ceilalţi oameni ca şi un astru de ceilalţi aştri, fără nici un mijloc de comunicare reală cu nimeni. Iluzia comunităţii cu alţi semeni te înşeală numai până în momentul unei mari zdruncinări sufleteşti, când deodată, îţi dai seama că nici părinţii, nici fraţii, nici prietenii, nimeni nu te poate ajuta, nici măcar înţelege…”

Johann Wolfgang von Goethe

“Man sollte alle Tage wenigstens ein kleines Lied hören, ein gutes Gedicht lesen, ein treffliches Gemälde sehen und – wenn es möglich zu machen wäre – einige vernünftige Worte sprechen.”

“Să nu laşi să treacă o zi fără să auzi, fără să citeşti sau fără să vezi ceva frumos.”

Lev Tolstoi – Anna Karenina

„Serioja nu credea deloc în moarte, despre care i se vorbea atît de des. Nu credea că fiinţele iubite pot muri şi mai ales că el însuşi va muri. Era ceva absolut imposibil şi de neînţeles. Dar i se spunea că toţi oamenii vor muri. Întrebase chiar pe unii oameni, în care avea încredere, şi aceştia spuseseră la fel. În acelaşi chip îi vorbea şi dădaca lui, deşi în silă. Dar Enoh nu murise. Prin urmare nu toţi oamenii mor.”Atunci de ce nu s-ar putea învrednici oricine înaintea lui Dumnezeu ca să fie luat de viu la cer?” se întreba Serioja. Oamenii răi, adică aceia pe care nu-i iubea Serioja, n-aveau decît să moară. Dar toţi oamenii buni puteau să fie ca Enoh.”