Mărţişor 2009…Femei şi copii aparent exaltaţi de reveria primăverii se îmbulzesc în jurul tarabelor , încercând să cumpere …”ceva”. Dar după expresia feţei lor şi după stresul cu care îşi numără banii, oricine poate constata că nu este nicio plăcere pentru aceşti cumpărători să găsească ceea ce caută. Un mărţişor sau un cadou ? Un buchet de flori simbolic sau unul impozant, în ambalaj colorat şi strident tocmai pentru a-şi evidenţia “măreţia”…O atenţie pe care o vor oferi din plăcere sau din obligaţie? Rareori în mulţimea derutată, apare câte un domn de vârstă înaintată, elegant îmbrăcat , al cărui calm şi a cărui lumină din privire stârneşte nostalgia vremurilor de altădată. El ştie exact că vrea să dăruiască cu dragoste flori de primăvară şi canaf pentru… soţia lui, pentru mama sau sora lui, pentru fiica sau nora lui…şi poate pentru vecina din faţa uşii.
Formula mărţişorului trebuie să fie întotdeauna completă: dragoste, flori de martie, canaf şi obiect de podoabă.
Conform atestărilor documentare din secolul trecut, adevăratul mărţişor era reprezentat la începuturi doar de un canaf împletit din două fire de lână – unul alb şi unul roşu sau negru – suficient pentru a simboliza trecerea de la iarnă la primăvară, fără existenţa vreunui obiect decorativ. Dar o astfel de atestare contravine definiţiei mărţişorului, prezentată de Dicţionarul Explicativ al Limbii Române: „mic obiect de podoabă, legat de un fir împletit, roşu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii…” De aceea, pentru a evita discuţiile vom acorda ambelor obiecte importanţa cuvenită. Dăruind doar un obiect decorativ fară canaf, acesta riscă să nu mai fie tratat ca un simbol al primăverii. Dăruind doar canaful, atunci „evenimentul” parcă nu ar avea însemnătate.Dar ar fi total lipsit de valoare dacă nu ar exista dragostea cu care să fie dăruit, parfumul şi culoarea florilor de martie.
Ce s-ar fi întâmplat dacă acest „mic obiect de podoabă” nu ar fi existat?
Cu siguranţă canaful s-ar fi transformat de-a lungul secolelor din fir de cânepă, lână, bumbac, matase într-o bijuterie strălucitoare din fire de argint şi aur răsucite unul în jurul celuilalt. Am fi interpretat probabil că argintul reprezintă răceala zăpezii strălucitoare în lumina zilei, iar firul de aur căldura razelor soarelui, deoarece în legenda mărţişorului, voinicul se luptă cu dragonul tocmai pentru a elibera soarele din beci. Soarele fusese furat de pe cer şi pămîntul rămăsese fără lumină. Şi cum orice legendă are un suport real, se spune că aceasta s-ar referi de fapt la o eclipsă de soare din Dacia de pe vremea ocupaţiei romane.
A îmbătrânit mărţişorul? Nu mai este la modă sau s-a stilat? La vârsta de 8000 de ani mai face cu greu faţă tehnologiei avansate? De ce tradiţia a păstrat atât simbolul cât şi cadoul?
Mărţişoarele oferite de daci erau simbolice şi existau înainte ca romanii să-i cucerească. Descoperirile arheologice au confirmat existenţa unor pietricele de rîu colorate în alb şi roşu legate cu un fir din două culori, alb şi negru, purtate la gât.Dacii considerau aceste obiecte ca fiind purtătoare de noroc şi aducătoare de fertilitate şi bogăţie. Se contura însă de pe atunci rolul de obiect decorativ al mărţişorului în scopul înfrumuseţării, pentru că aceste amulete mai aveau şi rolul de protecţie împotriva arsurilor şi a petelor provocate de soarele de martie.
Romanii însă au dat o notă de eleganţă şi opulenţă acestei tradiţii. Ei au venit cu obiceiul oferirii de cadouri însoţite de un fir simbolic pe data de 1 martie. Nu întâmplător, ci pentru că în vechiul calendar roman, până la reforma lui Caesar, martie era prima lună din an şi se afla sub semnul Zeului Marte. În mitologia romană, Marte –simbolul renaşterii periodice a naturii- este invocat ca ocrotitor al activităţilor agricole, al gospodăriilor şi recoltelor împotriva actelor de prădăciune. Sărbătoarea din această zi, numită Matronalia era o ocazie de a face cadouri din belşug. Poate de atunci a evoluat şi mărţişorul nostru românesc: de la pietre de râu, de la monede de aur şi argint, de la amulete, sau talismane, la mărţişoare din porţelan, din plastic, din ceramică, din seminţe sau pluş şi în final până la adevărate bijuterii din aur purtate în piept asemeni unei broşe, sau la gât precum pandantivele sau medalioanele. Imaginaţia culinară ne-a condus chiar până la fabricarea celor mai delicioase mărţişoare de ciocolată.
Astăzi domnişoarele şi doamnele nu mai aşteaptă mărţişoare corespunzătoare definiţiei din DEX: „mic obiect de podoabă”. Simplul bucheţel de ghiocei sau zambile dăruit vreunei doamne director pare a fi o jignire. Ghioceii, viorelele – adevăratele flori care sînt dovada venirii primăverii – nu-şi găsesc locul în florăriile de lux, ci în vreo mînuţă murdară şi îngheţată a vreunei „fetiţe cu chibrituri”. Zambilele se bucură de statutul de flori ieftine, …cele mai ieftine flori…Trandafirii de seră, crinii imperiali, glastrele cu flori cât mai mari, garoafele, orhideele continuă să rămână în top, deci nimic special pentru această perioadă de început de primăvară. Tradiţionalele mărţişoare, fineţea şi discreţia lor şi-au pierdut însemnătatea.Cine ar mai fi atât de naiv încât să mai creadă în norocul pe care l-ar aduce un mărţişor tradiţional, fie el chiar şi un mesager al norocului: trifoi cu patru foi, potcoavă, coşar, buburuză… Norocul l-ar putea aduce însă un mărţişor scump cu care s-ar putea rezolva o problemă, o obligaţie. În general, mărţişoare scumpe şi buchete de flori pompoase primesc profesoarele, doctoriţele şi femeile aflate în funcţii de conducere. Însă nu se mulţumesc doar să apuce pe nedrept cu ambele mâini, ceea ce reprezintă efortul financiar al cuiva, ci întunecate de umbra penibilului şi de lipsa bunului simţ, clasifică oamenii în funcţie de ceea ce le-au dăruit. De aceea un mărţişor oferit într-un astfel de context este de cele mai multe ori total lipsit de încărcătura sentimentală specifică şi de energia pozitivă care ar trebui să vină din sufletul celui care-l oferă, din sufletul primăverii care tocmai ne-a trecut pragul.
Nici iubitele materialiste nu s-ar mulţumi cu mărţişoare tradiţionale sau cu buchete de ghiocei sau zambile. Fiecare vrea ceva mare, mult şi impozant… bineînţeles, nu pene şi mărgele colorate. Designerii afirmă că persoana care le-ar oferi, ar face o adevărată gafă. Dar iubitele rîvnesc după mărţişoare de sute sau mii de euro…iar milionarilor de carton le este foarte uşor să investească într-o relaţie mai degrabă bani decît sentimente. Lumea „bună” nu mai cumpără azi mărţişoare de pe stradă. Frecventează centrele comerciale, mall-urile unde sunt la modă doar mărţişoarele din aur şi argint cu certificat de garanţie. Din vitrinele stilate pot fi alese mărţişoare în formă de iconiţe, litere sau semne zodiacale.
Cât timp se poartă mărţişorul? Acesta fiind numele popular pentru martie, mărţişorul se cere a fi respectat toată luna. Tradiţiile ne dezvăluie că simbolul primăverii ar trebui etalat chiar până la Sfîntul Gheorghe, până la Florii sau până când înfloresc trandafirii şi vişinii, depinde de zonă. Cert este că nimeni nu mai merge astăzi pe stradă cu mărţişorul în piept şi cu zâmbetul de primăvară pe buze, aşa ca altădată. Să se adeverească oare ceea ce au prezis etnologii la începutul secolului şi anume că mărţişorul nu are şanse mari de supravieţuire?
Nu ştim dacă mărţişorul a îmbătrânit sau s-a demodat din cauza sărbătorilor noi cum sînt Valentine s Day şi Halloween. Dar cu siguranţă datorită comportamentului cumpărătorilor şi mai ales al majorităţii bărbaţilor, destul de plictisiţi în faţa unui astfel de moment, se poate spune cu dezamăgire în suflet că mărţişorul a rămas în umbra recentei zile a îndrăgostiţilor şi de aceea şi-a pierdut aureola de altădată. Poate că oamenii sunt prea stresaţi de problemele de zi cu zi, pentru a mai acorda atenţie sosirii primăverii şi de aceea imaginea stilată a unui mărţişor trebuie să fie comercială pentru a „achita” o obligaţie. Poate că atât mărţişoarele cât şi ghioceii ar trebui să facă o revoluţie, căci e vremea lor.
…sau poate că în curând mintea şi imaginaţia omului va inventa un mărţişor sau „o formulă” a acestuia care să corespundă celor mai ridicate standarde ale tehnologiei moderne…
