Wer A sagt, muss auch B sagen

Wer A sagt, muss auch B sagen / Wer etwas beginnt, muss es fortsetzen und auch unangenehme Folgen auf sich nehmen.

Traducere: Cine intră în horă trebuie să joace.

NIETZSCHE – “Aşa grăit-a Zarathustra”

“Cel ce învăluie flacăra pizmei – aidoma scorpiei – sfârşeşte prin a atrage împotriva lui însuşi ghimpele otrăvit.” NIETZSCHE – “Aşa grăit-a Zarathustra”

Ad augusta per angusta

Ad augusta per angusta – “Nu ajungi la rezultate strălucite decât pe căi înguste.” Expresia a fost folosită de Victor Hugo în piesa “Hernani”, ca deviză a conjuraţilor.

Succes răsunător sau foc de paie

               Nu cred că Dumnezeu ne dă vreodată succese răsunătoare, spectaculoase, fantastice şi rapide, deoarece acestea conduc de obicei către mândrie, către pierderea contactului cu realitatea şi mai ales către pierderea liniştei interioare. Cred că un succes venit cu ajutorul lui Dumnezeu apare după o muncă îndelungată, realizată în timp, cu foarte multă răbdare şi încredere, un succes care aparent nu pare a fi ceva extraordinar. Astfel mândria este diminuată, realitatea văzută obiectiv, fără un entuziasm care să orbească iar liniştea interioară echilibrată, nestârnindu-se invidia celor din jur. Imediat ce echilibrul interior se instalează în sufletul unui om,apar încrederea în durabilitatea succesului respectiv şi starea de siguranţă. Dispare teama de a pierde ceea ce ai obţinut. Succesul fulminant produce multă agitaţie, teamă, dezechilibru, deoarece nu este altceva decât un foc de paie. Succesul venit cu ajutorul lui Dumnezeu este durabil, profund şi echilibrat.

Despre lumea gândurilor…

                Nu cred să existe mai mult de două lumi: o lume abstractă, cea a gândurilor şi o lume concretă, cea a faptelor. În lumea gândurilor eşti propriul tău stăpân şi prin urmare, aici în acest univers învăluit în mister este posibil orice. Lumea gândurilor, aparent neînsemnată, există şi este asemenea unui ocean nesfârşit. Dar dacă scafandrii ajung în cele din urmă până în cele mai misterioase adâncuri ale apei unde găsesc uneori comori inestimabile, deosebit de valoroase atât ca material cât şi ca istorie, noi nu reuşim pentru că încă nu ştim să ne cufundăm până în profunzimea gândurilor. Cu siguranţă că în această zonă intangibilă am descoperi comori pe care mintea umană nu şi le/ar putea nici măcar închipui.

               Aici, în profunzimea gândurilor, sunt sigură că aş găsi firul care ar putea împleti trecutul cu prezentul şi cu viitorul, picătura de substanţă care ar reconstitui cadavrul trecutului, pe care strângându/l la piept l/aş farda cu produsele cosmetice ale prezentului şi i/aş da suflarea viitorului…l/aş prelucra sau modela aşa cum mi/aş dori. Tot aici, în marea profunzime a gândurilor, aş găsi poate resursele necesare pentru inventarea unui aparat magic care să/mi poată decupa fragmentul de viaţă din prezent şi să/l proiecteze în peisajul viitorului.

                Gândurile nu sunt incolore şi nici invizibile. Ele sunt colorate în mii de nuanţe. Mi/e tare dor de viitor şi sunt foarte curioasă să/mi văd trecutul zugrăvit în alte culori…Mă întreb cum ar fi arătat prezentul meu al cărui trecut ar fi fost desenat  în alte nuanţe decât cele care s/au combinat atunci când pe foaia mea de hârtie s/au vărsat dintr/o greşeală toate culorile…

Trecut, prezent şi viitor…

Ce rost are să ne mai gândim la trecut, dacă viitorul este deja o luptă care ne epuizează prezentul… Ce rost are să ne gândim la viitor atât timp cât trecutul ne/a încătuşat prezentul…Ce rost are să ne mai gândim la prezent, atât timp cât el se dizolvă în trecut şi se conturează în viitor…

2 Februarie – Întâmpinarea Domnului

               O sărbătoare la început de februarie, despre a cărei însemnătate puţini ştiu. Întâmpinarea Domnului este una dintre cele mai vechi sărbători religioase creştine. În ciuda originilor sale antice, această zi nu a fost sărbătorită în mod deosebit decât din sec. al VI-lea. În anul 528, în timpul împăratului Iustinian a avut loc un cutremur foarte mare, în urma căruia au murit mulţi oameni în Antiohia. După această nenorocire au mai venit şi altele: în 541 a izbucnit o epidemie de ciumă groaznică în Constantinopol, omorînd mii de oameni în fiecare zi. Din cauza acestor suferinţe, preoţii au început să facă slujbe speciale (litii) de izbăvire de rău, mai ales în timpul sărbătorii Întâmpinarea Domnului. Se spune că după aceste slujbe, ciuma a încetat. Astfel, pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai înalt Sărbătoarea Întâmpinării Domnului.

Apus de soare / ianuarie 2010

Iaşi, ianuarie 2010…

Despre greşeli…

În viaţă nu ai voie să faci de două ori aceeaşi greşeală.